Groapa imundă

O expresie atât de “fumată” încât şi-a pierdut tot sensul. Au trecut de mult vremurile în care un “Te iubesc!” însemna o mărturie incontestabilă a sacrificiului simţirii pe altarul dragostei. În ziua de astăzi am banalizat un sentiment atât de profund, atât de nobil. Am tocit această declaraţie şi am târât-o prin toate noroaiele făţărniciei noastre. Încercăm să părem cât mai iubitori, dar gândurile sunt întinate de păcatul pizmei şi al urii ascunse. În această alergătură după aparenţe am omorât toată încărcătura acestui atât de frumos sentiment.

Sunt însă oameni care au continuat să creadă că anumite lucruri nu sunt făcute să fie repetate la nesfârşit, nu sunt făcute pentru a ne acoperi laturile invidioase, ci sunt făcute pentru a mărturisi o dragoste curată. Sunt făcute pentru a ne deschide sufletul unul celuilalt atunci când sentimentele ne copleşesc şi simţim că fiinţa noastră nu ne mai aparţine, că am devenit sclavii unei forţe mult mai mari. Şi ne place să fim înrobiţi ei şi ne place să o hrănim cu trupul şi sufletul nostru… Pentru că nu suntem singuri…

Aşa că… înrobit sub jugul acestui motor universal, îngenunchez în faţa ta şi-ţi zic simplu… Te iubesc!