Groapa imundă

O frumoasă baladă de dragoste, într-un ritm vioi, optimist, care exprimă încrederea în finalul fericit, optimismul în faţa intemperiilor iubirii. Scrisă în 1993, această piesă încununează valoarea lui Vasile Şeicaru ca textier şi cântăreţ de muzică folk.

Citeşte numai la final – Vasile Şeicaru

De-aş fi omul ce aduce
Ploaia paşnicei iubiri
În oraşul din răscruce
De pe hărţi de amintiri

M-aş opri numai la tine
Şi să şterg cu ploi aş vrea
Urma lacrimei străine
Când n-ai fost iubita mea…

Refren:
Citeşte numai la final
Ploaia-n rochie de bal
Va veni la nunta noastră
Luminând întâia oară
Semnul ploilor de vară
Prinse-ntr-un inel
Citeşte numai la final
În oglinda unui val
Sub un cer de floare-albastră
Ne privim dintr-o poveste
Din ce-a fost şi nu mai este tot la fel…Prin grădini medievale
Ce rămân doar în scrisori
Te-ai visat în seri banale
Că te plimbi adeseori
Nu-ntreba de câtă vreme
Împărţim mereu în doi
Prea târziu sau prea devreme
Un buchet întreg de ploi.

Refren

Gura mea cu-a ta – pereche
Sufletele doar surori
Au bătut monedă veche
Din argintul de pe flori
Şi în pumn cu bani de rouă
Să salvăm iubito dar
Un oraş în care plouă
Dintr-un scrin de anticar.

Refren