Groapa imundă

Plimbându-mă pe străzile mirifice ale fostului Mic Paris, devenit Mica Groapă de Gunoi, nu am putut să nu sesizez un fenomen cât se poate de interesant. Dragi cititori, o forţă nebănuită a pus stăpânire pe toamnă. O forţă masivă, covârşitoare, mirosind de la distanţă a incultură, prost gust şi defrâu. Toamna aceasta a devenit Toamna manelelor. Nu ştim cum au reuşit menestreii de spatele blocului să acapareze un spaţiu temporal atât de vast, dar cert e că s-au reunit şi sunt mai puternici decât niciodată. Mai distrugători decât şerpilienii lui Lorin Fortuna sau decât articolele scandaloase din tabloidele locale, ei sunt cavalerii fermecăcioşi ai apocalipsei culturale.

În frunte cu conducători de seamă cu nume răsunătoare culese de pe galantarele alimentarelor sau dintre mâzgăliturile cu creta pe asfaltul din faţa blocului, cavaleria se apropie călare pe acorduri melodioase şi zbânţuitoare, iar notele muzicale, încovoiate sub greutatea profunzimii versurilor ce le acompaniază, se indoaie şi mor în chinuri groaznice. Într-o mişcare hipnotizantă de sâni uleiaţi şi fese pe jumătate acoperite de pantalonaşi scurţi ce pot trece uşor drept lenjerie intimă, ne farmecă şi ne fascinează şi ne subjugă conştiinţa. Dar probabil asta şi-au şi propus cei patru virtuozi de la răsărit împreună cu asistenţa de zile mari.

Şi totul culminează cu un spectacol orbitor de pigmenţi bronzaţi şi voci stridente ce ridică în slăvi cele patru principii care clădesc viaţa oricărui om adevărat: femeia, fanii, banii şi duşmanii. Şi acordeonul se încovoaie obosit între braţele întunecate şi păroase ce-l mânuiesc şi se mânjeşte de transpiraţia ce se scurge de pe tricoul mulat peste straturi şi straturi de ţesut adipos rezidual. Un veritabil concert pentru bărbaţi adevăraţi care nu au făcut cunoştinţă cu primii trei nasturi de la cămaşă şi pentru fete de fete care au fost învăţate că lenjeria intimă poate trece uşor drept ţinută sport.

Din fericire, peste zdrăngănitul cerceilor cu clips şi al unghiilor false se lasă iarna, anunţând sfârşitul invaziei… Sau este doar prima parte dintr-un plan diabolic mai elaborat de a pune stăpânire peste toate cele patru anotimpuri? Vom trăi şi vom vedea ce vor face mai departe iluştrii muzicanţi de subsol cu nume de produse alimentare. Între timp, nu putem face altceva decât să stăm să privim neputincioşi cum norii grei ai furtunii se acumulează asupra a tot ceea ce înseamnă cultură şi decenţă în muzica şi în stillul de viaţă autohtone.