Groapa imundă

Avem timp pentru toate nimicurile în viaţă, avem timp să facem şi să desfacem legături, să deschidem răni, dar nu avem timp să trăim şi noi un sentiment pur şi frumos. O lume în continuă mişcare şi un ritm al vieţii alert ne-a răpit capacitatea de a ne bucura de acele momente care contează cu adevărat, de a arăta cu adevărat că putem şi iubi.

Avem timp – Octavian Paler

Avem timp
avem timp pentru toate. Să dormim
să alergăm în dreapta şi în stânga
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou
să-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine
avem timp să citim şi să scriem
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu
avem timp pentru ambiţii şi boli
sa învinovăţim destinul şi amănuntele
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp să ne-alungăm întrebările
să amânăm răspunsurile
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm
avem timp să ne facem prieteni şi să-i pierdem
avem timp să primim lectii şi să le uitam după aceea
avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru puţină tandreţe
cand să facem şi asta, murim.

Poarta sufletului – Viorica Sălăjeanu

De-aş putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai ?
Mă prinde tristeÅ£ea ÅŸi-n taină contemplu…
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide…
Sînt furtună, sînt ploaie, sînt soare!

Stăm singuri într-o tavernă ruptă dintr-un vechi basm urban. Contemplăm sticla ce se înalţă fără suflet înaintea noastră, iar prin întunecatul lichid dinăuntru începem să privim lung, parcă dincolo de timp. ÃŽntr-o vreme a tinereÅ£ii, unde alături de noi la aceeaÅŸi masă stăteau înghesuiÅ£i alÅ£i zece oameni, zece prieteni, zece camarazi. Unde s-au dus aceia? De ce acum când privim în jur vedem aceeaÅŸi bodegă neschimbată, dar cu totul alte feÅ£e. La alte mese, alÅ£i zece camarazi îşi mărturisesc prietenia eternă la buza unei sticle de bere. Iar noi contemplăm fantomele trecutului din sticla fără viaţă. (…)

O melodie pe care o dedic celor pentru care aceste versuri au însemnat odata ceva, celor care ÅŸi-au luat măcar odată prietenii în braÅ£e ÅŸi au ciocnit o sticlă de bere sau un pahar de vodka în numele prieteniei, celor la care am Å£inut ÅŸi alături de care am petrecut clipe de neuitat. Chiar dacă viaÅ£a ne-a purtat pe căi separate, amintirile vor fi cu noi pentru totdeauna…

Aproape de voi – Cargo

În seara asta vreau să beau
Să uit de-orice nevoi
Să sparg paharul şi să zic:
Sunt acum, aici, cu voi

Nu ştiu cât timp mi-a mai ramas
Dar vreau să mi-l petrec
Cu voi care mi-aţi fost alături
La bine ÅŸi la greu

Şi de-o fi şi eu să mor
Nu vreau să vă întristaţi
Să cântaÅ£i ÅŸi să jucaÅ£i, până-n zori…
Şi dacă din când în când
O să mă priviţi în gând
Voi fi aproape de voi

Închin paharul şi vă spun:
Îi mulţumesc Celui de sus
Că mi v-a dat prieteni buni
Åži nu-s singur pe acest drum

Şi de-o fi şi eu să mor
Nu vreau să vă întristaţi
Să cântaÅ£i ÅŸi să jucaÅ£i, până-n zori…
Şi dacă din când în când
O să mă priviţi în gând
Voi fi aproape de voi…

Este greu să pui suflet în ceva ce nu este al tău. Când nepăsarea omoară visuri ÅŸi speranÅ£e, când te simÅ£i exilat în micul tău colÅ£ întunecat, pentru că ceea ce iubeÅŸti nu Å£i-a aparÅ£inut ÅŸi nu-Å£i va aparÅ£ine niciodată. Dar numai când realizezi aceste lucruri vei fi în stare să te ridici, să stai drept ÅŸi să priveÅŸti mândru înainte că dragostea nebună nu Å£i-a răpus raÅ£iunea. Iar de nu te trezeÅŸti din acest vis al inimii tale, vei rămâne pe veci ghemuit ÅŸi înfrigurat în propriul colÅ£ întunecat ÅŸi rece iubind un compromis… Legăturile se nasc, nu se creează ÅŸi orice sforÅ£are disperată de a te convinge că lucrurile pot sta ÅŸi altfel este doar un strigăt străpunzător printr-un infinit pustiu. Un urlet disperat de ajutor către fantomele celor care nu mai sunt acolo.

Frigul trezirii la realitate îmi străpunge oasele, iar ceaÅ£a inutilităţii îmi abureÅŸte orizonturile. Tăcerea ÅŸi cu nepăsarea sunt cele mai dureroase torturi ale sufletului. Mă simt măcinat dinăuntru de un dor de tine, dar deja nu te mai văd… EÅŸti prea departe… Dar viaÅ£a merge înainte, ÅŸi oricât de tare gerul singurătăţii îmi înÅ£eapă obrazul, trebuie să merg ÅŸi eu înainte cu ea, nu să stau pe loc ÅŸi să aÅŸtept minuni dumnezeieÅŸti. Ceea ce n-a fost de la început al meu, nu va mai fi pe veci… Dar nimeni ÅŸi nimic în viaţă nu este de neînlocuit… Åži limba ceasului mai face o rotaÅ£ie cu un ticăit apăsător ca o picătură chinezească peste sufletul ÅŸi anii mei…