Groapa imundă

Rănitul dintre linii – Demostene Botez

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce liniÅŸte e-n jur acum,
Mi-e viaţa numai cu un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt,
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.

De unde-n gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se-audă niciun tun
Ce-nalt e cerul si ce bun.

Toate-s aproape ÅŸi departe
Şi parcă-s legănat de ape
Cu ochii în eternitate
Ce stranie singurătate.

Iar ninge tare ÅŸi mi-e frig
Aş vrea să mă ridic să strig
Cine-i alături şi mă cheamă
Mamă, mamă…

Mama Said – Metallica

Mama she has taught me well
Told me when I was young
Son, your life’s an open book
Don’t close it fore it’s done
The brightest flame burns quickest
Is what I heard they say
A son’s heart’s owned to mother
But I must find my way

*Let my heart go
Let your son grow
Mama let my heart go
Or let this heart be still

Rebel my new last name
Wild blood in my veins
Apron strings around my neck
The mark that still remains
Left home at an early age
Of what I heard was wrong
I never asked forgiveness
But what I said is done

[* Repeat]

**Never I ask you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave
Never I ask of you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave
So let this heart be still

Mama now I’m coming home
I’m not all you wished of me
But a mother’s love for her son
Unspoken, Help me be
I took your love for granted
And all the things you said to me
I need your arms to welcome me
But a cold stone’s all I see

[* Repeat]

Let my heart go
Mama let my heart go
You never let my heart go
So let this heart be still

[** Repeat]

Most people are other people. Their thoughts are someone else’s opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation.

(Oscar Wilde)

O melodie în care mă regăsesc, care mă pune pe gânduri de fiecare dată când o aud, care mă face să realizez că nu sunt decât un singuratic canar prins într-o cuÅŸcă, iar aceste vorbe pe care vi le înÅŸir nu sunt decât “viersuri” pierdute-n vânt pentru urechi prea înalte pentru a se apleca înspre melodia lor.

Canarul – Phoenix

Canarul galben ca un gălbenuş
Cu pene moi si ochii duÅŸi
Cânta de după sârmele de-argint
Åži viersu-i se pierdea în vânt…

Deodată ochii trişti din cap tresar
Åži dă din aripi, dar in zadar…
Lovind cu pieptul sârmele de argint,
Cade în jos cu pieptul frânt.

Sărman canar, ţi s-a părut
Că zările ţi s-au deschis
Dar n-a fost doar, decât un vis…
Rănit tu ai căzut…

Citesc printre rândurile unui popular tabloid local. Unde mă aflu? Păi… în metrou evident. Din mâini străine ÅŸi ochi care devorează hulpav ultimele scandaluri ÅŸi cancanuri trag ÅŸi eu cu ochiul la titlurile scrise cu litere îngroÅŸate ÅŸi nu-mi vine să-mi cred ochilor. Noroc că muzica din căştile bine înfipte în urechi îmi poartă gândul ÅŸi spre alte plaiuri, mai bune, mai idealiste. (…)