“Rănitul dintre linii” – Demostene Botez; Mircea Bodolan
by Alin Olaru on Jan.27, 2008, under Folk/Rock, Muzica, Poezie
Rănitul dintre linii – Demostene Botez
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum,
Mi-e viaţa numai cu un fum.
Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt,
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
De unde-n gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se-audă niciun tun
Ce-nalt e cerul si ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape
Cu ochii în eternitate
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare şi mi-e frig
Aş vrea să mă ridic să strig
Cine-i alături şi mă cheamă
Mamă, mamă…
3 Comments for this entry
Leave a Reply
-
Bun venit la Groapa imundă!
Opinii, gânduri, sentimente, impresii, fascinaţii, obsesii, toate sunt sursa unei nevoi nebuneşti de a împărtăşi, de a comunica, de a reflecta cu voce tare. Astfel iau naştere blogurile în starea lor cea mai pură... RSS feed.
June 29th, 2008 la ora 23:11
Ceva extraordinar…un mesaj total!!!
June 25th, 2008 la ora 00:33
Versurile sunt extraordinare, iar cantecul lui Mircea Bodolan-care a preluat aceste versuri-, ce se regaseste pe coloana sonora a filmului “Am fost 16″, este, de asemenea, foarte emotionant.
February 22nd, 2008 la ora 20:51
trist dar frumos