Groapa imundă

Dintre pleiada de produse artistice mai mult sau mai puţin propagandiste generate de revoluţia română din 1989, am ales probabil una dintre cele mai interesante şi mai bine scrise, Nopţi, cântată de Valeriu Sterian.

NopÅ£i – Carmen Marin

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să simt
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni

De ce nu încetaţi acest cumplit război
De ce va gândiţi numai la voi
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.