Groapa imundă

Băi coaie, ai auzit de noua campanie anti-fumat? Sa mor eu de nu e cea mai tare! Ai auzit ce face Răduleasca ca să te lecuiască de fumat? Da coaie! N-am mai băgat Å£igare în gură de două zile, dar încă nu am primit nimic! Să mori tu! Ce mare tâmpenie! Ne mint ăştia cu televizoru’!!!

Hmmmmmm… O discuÅ£ie aparent cazuală, obiÅŸnuită pentru faÅ£a blocului, pentru doi băieÅ£i de 15 ani cu hormonii bătând la uşă, abia scăpaÅ£i din ghearele pubertăţii timpurii. Dar de unde ar fi căpătat aceÅŸti băieÅ£i o astfel de idee? Cum de a ajuns doamna M.R. o imagine de terfelit prin băltoaca de la scara de alături? (…)

Ceasul din perete bate noaptea jumătate. Ascuns în conul său de umbră priveÅŸte întunericul numărând răbdător secundă după secundă după secundă… Mut în agonia sa de plictiseală, cu doar un reflex tic-tac îşi anunţă viaÅ£a în surdină. Monitorul pâlpâie timid în camera îmbâcsită, îngreunată de fum de Å£igară. Privesc adânc printre linii de cod, mă doare capul, tânjesc după pastila de antinevralgic ce stă uitată pe birou. Ochii mi se închid, dar nu vreau să mă culc. (…)

No comment…

După ani ÅŸi ani – Compact

Cât aş vrea să ştii ce s-a întâmplat,
Câte nopti am plâns de când ai plecat.
Nu ştiu cine-a spus ultimul cuvânt
Şi ne-am despărţit pentru o vorbă-n vânt.

N-am crezut atunci că din tot ce-a fost
Vom alege scrum fără niciun rost.
Poate nici nu ştii cât am aşteptat
Să ne amintim tot ce am uitat.

Cât vom alerga pe pământ,
Vom minÅ£i mereu suspinând în gând…

După ani şi ani mă voi întoarce,
După ani şi ani sigur voi veni.
După ani şi ani vom fi împreună din nou.
Primul nostru gând ne va regăsi plângând…

Bulevardul Elisabeta stă contemplativ ÅŸi priveÅŸte paÅŸii atenÅ£i ai oamenilor ce se angajează într-o promenadă liniÅŸtită de amiază către Grădina CiÅŸmigiilor. ÃŽn faÅ£a cinematografului Festival aÅŸteaptă o mână de oameni să intre să vizioneze un film. Discută vremea, discută educaÅ£ia aleasă a copiilor plecaÅ£i la studiu la Paris. Doamne bine îmbrăcate, domni la costum ÅŸtergând din când în când un monoclu deja zgâriat de grijă exagerată. Åži tramvaiul 14 urcă anevoios dealul către PiaÅ£a Universităţii anunţând cu un clinchet jucăuÅŸ decăderea micii burghezii ce va să vină. (…)

Încercăm marea cu degetul, ne aruncăm înainte sperând să învăţăm ceva nou din fiecare avânt frenetic în meandrele existenţei. Vin acum, aici, ca să prezint un blog deosebit de interesant. Nu un blog filozofic despre natura obscură a firii, nu un studiu pragmatic al contextului existenţial în care ne învârtim cu toţii, ci un blog special, conţinând frânturi din viaţă. De la bucurii personale, la experienţe inedite, poze, chiar şi update-uri la progresele din viaţa paralelă virtuală desfăşurată cu ardoare în universul digitizat al troll-ilor şi orc-ilor din Azeroth.

Fără să mai lungesc o introducere probabil deja plictisitoare: XPerimenting LIFE, creaţia unică a colegului meu de birou Mihai [Pixel]. Unic nu atât prin conţinutul său, cât prin stropul de personal ataşat fiecărui articol. Ca să concluzionez, un blog pe care îl recomand şi pe care personal îl urmăresc cu regularitate. Enjoy!