Groapa imundă

Pentru că pot, pentru că sunt în stare, pentru că îmi doresc, pentru că nimic nu mă va opri, pentru că niciun zid nu este de nepătruns ÅŸi niciun munte nu este prea înalt, pentru că singura limită este cea pe care ne-o impunem singuri, iar orizonturile nesfârÅŸite se întind veÅŸnic înainte…

I Can – Helloween

May I take you higher
Feed well your desire
We won’t be forgotten
Foes left slain and rotten

I will have my way as once before
Others stand in awe can’t scorn at all

I can, I can, I can make it all again
I don’t wanna lose, I don’t wanna get drowned
I can, I can, I can heed the call again
Fulfill my dreams until I’m cured
I can

Will I be the flyer
Keep you more inspired
Some will leave here shattered
Wish us tarred and feathered

Show me anyone who doubts our ways
I will laugh out loud and I will say

I can, I can, I can make it all again
I don’t wanna lose, I don’t wanna go down
I can, I can, I can make the call again
Can attain ev’rything to leave you sure
I can

Leave me waiting years or strike today
Trample down the walls and pave your way

I can, I can, I can………
Fulfill my dreams until I’m cured

When one has weighed the sun in the balance, and measured the steps of the moon, and mapped out the seven heavens, there still remains oneself. Who can calculate the orbit of his own soul?

(Oscar Wilde)

DeÅŸi acesta ar fi fost o opÅ£iune viabilă pentru pelicula în cauză, s-a decis totuÅŸi să i se zică “Dragoste pierdută”. Un titlu comun, neinspirat ÅŸi neinspirant. De ce vorbesc despre un film slab o să mă întrebaÅ£i? Nu este nici primul ÅŸi nici ultimul exemplu al decadenÅ£ei în care se scaldă arta cinematografică autohtonă. ÃŽn fond, anumite astfel de caterinci de lung metraj au luat premii ÅŸi în străinătate, cum ar fi de exemplu la [tăcere profund teatrală]… 4… 3… 2… Festivalul Palme D’Or. Dar să lăsăm fantomele epocii comuniste să se odihnească în pace. Revenind la povestea noastră, pentru care nu ÅŸtiu cât de mult ar fi meritat să stau să concep un articol, dar, participând la premiera oficială de la Cinema Europa, am avut ocazia să asist la eliminarea oricărei urme de bun gust ÅŸi calitate, pierdute prin iÅ£ele ÅŸi intrigile unei tentative eÅŸuate (spun eu) de dramă psihologică. (…)

… ne vom întoarce ÅŸi ne vom zâmbi, vom da mâna, ne vom aÅŸeza la o bere în aceleaÅŸi locuri, învăluiÅ£i de fumul de Å£igară al altor generaÅ£ii ce acum îşi trăiesc anii veÅŸnicelor visuri. Pentru că povestea continuă, viaÅ£a merge înainte, protagoniÅŸtii sunt aceiaÅŸi, pentru că cei care am rămas suntem o echipă, pentru că împreună ne vom clădi un pod de amintiri peste viitura timpului.

… ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Vremuri trec, vremuri vin, totul se schimbă, dar ce a fost frumos rămâne cu noi mereu, acolo, neschimbat într-un glob de cristal al nestrămutatelor amintiri frumoase. ÃŽmpreună am învăţat multe lucruri. ÃŽmpreună am urcat o nouă treaptă a vieÅ£ii noastre. ÃŽmpreună am învăţat să spunem adio… A fost odată, dar acum nu mai este…

Pentru cei care îşi mai amintesc ÅŸi cărora aceste imagini le mai pot stoarce o lacrimă de fericire pentru că au luat parte la tot ceea ce a fost…