Groapa imundă

Dacă într-adevăr este, vă rugăm să o înaintaţi unui perete care dă doi bani pe ce consideraţi voi! Mă deranjează când oamenii nu au tupeul să spună verde în faţă ceea ce îi deranjează. Mă deranjează oamenii care preferă să se îndepărteze sau să închidă uşa în nas de tot mai degrabă decât să poarte o discuţie coerentă să adune toate forţele universale necesare pentru a prinde puterea de a spune franc ceea ce gândesc.

Şi mai mult mă deranjează oamenii care se duc şi îşi exprimă gândurile către prietenii mei în speranţa că aceştia îmi vor atrage atenţia. Sistemul “avocatul poporului” pare a fi o soluţie atât de convenabilă… Mi se pare o atitudine laşă, precum şi un afront la persoana mea. Vrei sa nu mă jigneşti? Să nu mă faci să mă simt prost şi complexat? Mai mult mă deranjează să aud de la alţii ceea ce gândeşti TU!

Nu spun că este uşor. Este într-adevăr un tur de forţă să te exprimi în faţa altuia, mai ales în aspecte care îl privesc. Este greu să concepi o formulare care să sugereze exact ceea ce gândeşti şi în acelaşi timp să nu-l facă pe celălalt să se simtă totalmente nul. Dar aici este tot farmecul şi aici intervine capacitatea noastră de a ne juca cu acest dar divin al exprimării verbale. Adevărata abilitate în relaţionare cu alţi oameni nu stă în a găsi noi tertipuri de a-i atenţiona voalat şi eventual în regim anonim pe ceilalţi de ceea ce ne deranjează ci a în ne găsi cuvintele de a le spune noi înşine, de a ne găsi cuvintele şi de a exprima ceea ce gândim.

Deci dacă ai ceva să îmi reproşezi, sau vreun aspect al existenţei mele care crezi că a luat o turnură greşită şi vrei să îmi faci un bine, vino şi vorbeşte cu mine. Vrei să-mi spui că sunt superficial? Că trăiesc într-o lume proprie? Eşti îngrijorat(ă) că am probleme cu capul? Haide să purtăm o discuţie pe marginea acestor aspecte dacă vrei cu adevărat să mă ajuţi în vreun fel! Este mult mai productiv şi ai mai multe şanse să ajungi la un rezultat decât informându-mi prietenii într-un efort futil de a le deschide lor ochii, poate-poate vor începe să-şi facă griji asupra integrităţii mele fizice sau mentale şi îmi vor atrage atenţia.

Nu-i aşa că este mai uşor, chiar decât a îi atenţiona pe alţii de problemele mele, să te îndepărtezi fără să zici nimic? Este mult mai confortabil să dai cu piciorul unei persoane care nu îţi place sau care te deranjează cu ceva decât să porţi o discuţie umană cu aceasta. Numai că oamenii cărora le dai cu piciorul odată mult prea rar se mai întorc. Acuma, depinde de judecata fiecăruia cât de importantă era pierderea relaţiilor cu persoana respectivă, dar este la fel de adevărat că nu este un lucru oarecare să câştigi indiferenţa sau dispreţul cuiva, oricine ar fi acela. Indiferenţa şi gândurile interiorizate distrug relaţiile interumane. Gândurile care macină, distorsionează şi într-un final distrug imaginea unei persoane în concepţia alteia.

Ca să concluzionez acest demers demagogic care s-a lungit mai mult decât m-aş fi aşteptat, voi deschide o condică de sugestii şi reclamaţii… propria persoană! Dacă aveţi ceva să îmi spuneţi, vă rog să o faceţi în mod direct, nu subtil-voalat şi cu false intenţii de a aduce pacea în lume. Mă indignează mai mult laşitatea şi ascunzişul decât ceea ce mi-aţi putea spune. Dacă totuşi nu reuşiţi să articulaţi vreo concluzie coerentă pe vreo cale verbală, fizică sau electronică, atunci există întotdeauna peretele de cărămidă care întotdeauna vă va asculta lamentările şi nemulţumirile interiorizate, chiar dacă nu are puterea de a face vreo schimbare şi chiar dacă singurul său rol este de confident tacit şi loc de dat cu capul.