Groapa imundă

Îmbrăţişarea mării – Dan Verona

Lângă ţărmul cu străluciri de bal,
Tu, mireasă a ultimului val,
Zeitate albastră,
Marea e stăpână noastră
Şi iubirea, surâsul ei final.

Poate marea, iubind la ţărm un far,
Å¢i-a dat viaţă din valul de cleştar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai paşnic marinar.

Mai rămâi, nu pleca,
Să-ţi sărut, iubita mea,
Valul care-a plâns pe glezna ta.
Să visăm până-n zori
Că suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Lângă marea ce-mpacă despărţiri,
Ninşi de sarea atâtor amintiri,
Suntem nuntă de fluturi
Pentru-a nu strivi săruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul mării, sub zări de catifea
Cu iubire ne va îmbrăţişa
Şi vom fi numai priviri
Semănând atâtor miri
Care s-au iubit cândva…