Groapa imundă

ÃŽncă un an se chinuie să treacă în amintire ÅŸi iarăşi ne trezim la început de iarnă, în faÅ£a unui alt Crăciun, a unui alt sezon de colinde, veselie, feÅ£e zâmbitoare, lumini, cadouri ÅŸi familii fericite. Mă simt dezgustat… Am uitat complet ce înseamnă de fapt această sărbătoare, ne-am lăsat pradă fluxului comercial care ne împinge la noi ÅŸi noi achiziÅ£ii de sezon. Cadouri în stânga ÅŸi în dreapta ÅŸi, mai ales, cadouri pentru noi înÅŸine, că doar este sezonul primelor de sărbători ÅŸi a celui ce-al treisprezecelea salariu.

Căldura unui cămin fericit, bucuria de a fi împreună cu ai tăi în seara magică a Crăciunului, bucuria de a împodobi un brad, de a găsi cadouri sub el în acea dimineaţă rece de decembrie şi masa în familie contemplând încă un an trecut, toate se risipesc în timp. Încep din ce în ce mai mult să simt că acestea sunt apanajul reclamelor de sezon şi al iluziilor copilăreşti. De ce? Pentru că nu le mai simt. Mă doare să aştept singura perioadă a anului cu atâta încărcătura spirituală închis într-un apartament cu nişte oameni care au uitat ce înseamnă să te bucuri de magia regăsirii celor dragi. Mă doare să ştiu că acele cadouri pe care cu atât entuziasm le-am cumpărat şi care speram să aducă un zâmbet de fericire vor trece ca orice alt dar neînsemnat pentru că în fond nimeni nu are nevoie de ele.

Mă simt lipsit de orice urmă de bucurie la trecerea unui nou an din viaţa mea în care am câştigat atât de mult, dar am pierdut încă pe atât. Şi mă uit în jur la un pomişor mic cu trei globuri în el cum se înalţă timid de pe biroul meu, doar o rămăşiţă a spiritului Crăciunului. Pentru că în sufrageria ce odată mirosea a cetină proaspătă şi din care cântau colindele cu Hruşcă, acum luminile sunt stinse, iar beteala este ascunsă într-o cutie veche de carton, departe de ochii ce şi-ar dori măcar odată să o mai poată privi.

The Blue Cafe – Chris Rea

My world is miles of endless roads
That leaves a trail of broken dreams
Where have you been
I hear you say?
I will meet you at the Blue Cafe
Because, this is where the one who knows
Meets the one who does not care
The cards of fate
The older shows
To the younger one, who dares to take
The chance of no return

Where have you been?
Where are you going to?
I want to know what is new
I want to go with you
What have you seen?
What do you know that is new?
Where are you going to?
Because I want to go with you

So meet me down at the Blue Cafe

The cost is great, the price is high
Take all you know, and say goodbye
Your innocence, inexperience
Mean nothing now

Because, this is where the one who knows
Meets the one that does not care
Where have you been?
I hear you say
I’ll meet you at the Blue Cafe

So meet me at the Blue Cafe

Uneori mi se pare că viaÅ£a se desfăşoară cu asemenea rapiditate încât nu pot Å£ine pasul. Trec pe lângă mine atâtea lucruri, atâţia oameni, atâtea impresii ÅŸi tot atâtea evenimente care le leagă pe toate ÅŸi mă simt uneori copleÅŸit de situaÅ£ie. Nu ÅŸtiu alÅ£ii cum reuÅŸesc să îşi distribuie atenÅ£ia în toate cele o sută de direcÅ£ii din care sunt bombardaÅ£i cu noi ÅŸi noi informaÅ£ii ÅŸi situaÅ£ii, dar mie îmi place ca la adăpostul nopÅ£ii să îmi iau un moment de respiro ÅŸi să reflectez un pic asupra celor ce s-au întâmplat în ultimele zile. (…)