Groapa imundă

Anul 1989 a fost un an de turnură în istoria Europei şi am putea chiar spune în istoria mondială. Acela a fost anul în care infama Cortină de Fier a căzut, încheind hegemonia de patru decenii a Uniunii Sovietice în Europa de Est. Zidul Berlinului, simbol zidit în piatră al segmentării continentului s-a lăsat dărâmat în ruine printre uralele revoluţionarilor triumfători. Operaţiunea Perestroika fusese încununată cu succes. Statele Unite şi-au slăbit adversarul cu care timp de peste 40 de ani şi-au împărţit zonele de influenţă într-un război rece al ameninţărilor tacite, al înarmărilor silenţioase, al destabilizării popoarelor fără putere într-o cursă nebunească a orgoliilor şi a aspiraţiilor de supremaţie mondială.

Comunismul a căzut. Rând pe rând, ţările Europei de Est s-au debarasat de regimul dictatorial prin revoluţii populare, scriind cu litere de fier introducere într-un nou capitol al istoriei lor. A început capitalizarea fostului bloc sovietic. În mijlocul agitaţiei şi a nebuniei se afla o mică ţară carpato-danubiano-pontică, o oază în care socialismul s-a dezvoltat relativ independent de mâna de fier a lui Stalin şi a Rusiei Sovietice. Acea ţară era România.

Decembrie 16, Timişoara: Ziua Z pentru izbucnirea unei revoluţii populare prin care micul stat, profitând de contextul extern favorabil, chiar încurajator, dorea să se elibereze din lanţurile socialiste. La doar patru zile după aceasta, în sfânta zi de Crăciun, revoluţia română culminează… Ceauşescu şi a lui nevastă zac într-o baltă de sânge. O ţară întreagă ovaţionează. Am câştigat libertatea, am omorât doi oameni… În ziua de Crăciun, România şi-a câştigat dreptul la libertate prin vărsare nedreaptă de sânge.

De atunci au trecut aproape 20 de ani. 20 de ani în care am avut şansa de a ne ridica din mizeria ultimilor ani de dictatură ceauşistă, de a face cunoştinţă cu produsele comercialismului occidental, de a ne simţi liberi de a spune ce vrem, de a înjura sistemul fără frica represiunii, de a ieşi în stradă să protestăm, de a distruge tot ceea ce s-a construit. De 20 de ani încoace, din acel 25 decembrie fatidic am scăpat de jugul socialist, dar ne-am condamnat la o existenţă sub stigmatul lipsei de umanitate. De 20 de ani, scriem şi adăugim în permanenţă un cuprinzător compendiu al ruşinii.