Groapa imundă

Pervazul liniÈ™tit în miez de noapte îmi este singur sprijin. Privesc gânditor troienele reci de afară ÅŸi frigul mi se furiÅŸează pe sub piele. Totul este atât de nou, de rece, de necunoscut. Nu simt nimic, nicio apropiere, niciun fior al memoriei, doar amintirea zilei de ieri când era să mă muÅŸte un câine lângă o scară de bloc. Cimitirul este ascuns sub troiene grele ÅŸi totul este tăcere. Spiritul sărbătorilor se furiÅŸează ca un spiriduÅŸ pus pe ÅŸotii peste străzi ÅŸi peste case, în suflete, în zâmbete, printre riduri, dincolo de cearcăne în oasele obosite ÅŸi pentru prima oară îl simt fără a îi simÅ£i căldura. BrăduÅ£ul mic ÅŸi artificial ÅŸade tăcut ÅŸi rece într-un colÅ£ de cameră împovărat cu globuri catifelate albastre, roÅŸii, albe ÅŸi cu o fâşie de beteală ce îi dă o strălucire obosită. (…)

Amintirile mele, amintirile tale, amintirile noastre, amintirile lor, amintirile tuturor, poate undeva, de-a lungul poveÅŸtii lor ce se desfăşoară tacit în minÅ£ile noastre, se intersectează. Poate ne cunoaÅŸtem, poate ne-am cunoscut, poate eram prieteni în copilărie, iar acum trecem unul pe lângă celălalt pe stradă ÅŸi nici nu ne cunoaÅŸtem. Amintiri rămase în subconÅŸtient dar parcă desprinse din altă viaţă, din viaÅ£a ÅŸi experienÅ£a altora. Timpul trece peste praful micilor relaÅ£ii copilăreÅŸti, îşi pune piciorul în el, se joacă, ÅŸterge dâra ce-am lăsat-o ÅŸi trece mai departe fără a privi înapoi. (…)

Trăiesc ÅŸi retrăiesc. ÃŽmi trasez linii unind puncte numerotate ca într-o carte cu jocuri de copii, căutând drumul cel mai scurt din punctul în care mă aflu până în următorul. Uneori mai ÅŸi ocolesc, ca să mai trag de timp. ÃŽmi place acest joc, nu mă grăbesc să termin desenul să văd ce se ascunde în spatelor punctelor aglomerate pe fila albă. Uneori mă întorc prin puncte mai vechi, mai mult din greÅŸeală ÅŸi totuÅŸi de obicei intenÅ£ionat. Pentru că aÅŸa vreau eu. Pentru că vreau să mai revizitez acele momente importante când am atins câte un punct cu număr rotund, sau acele momente în care am unit din greÅŸeală două puncte care nu erau consecutive. Mi-aÅŸ dori să pot ÅŸterge ÅŸi să îndrept greÅŸeala, să iasă la final un desen magnific, fără greÅŸeli, dar din păcate m-am apucat să îl completez cu pixul. (…)

Privesc în jurul meu la blocuri galbene de vreme şi de praf, la căsuţe ce zac în paragină, la străzi înguste pe care maşinile circulă pe linia de tramvai, la Grădina Cişmigiu doldora de iarbă verde, de strigăte şi râsete de copii, de liniştea pasului molcom al pensionarilor, de mireasma trandafirie şi calmul îndrăgostiţilor adăpostiţi la umbra bustului lui Creangă, pe o bancă de lemn mucegăit de ploi şi ars de soare. Privesc în jurul meu şi-n fiecare colţ văd umbre de copii ce nu mai sunt, văd prietenii legate, strângeri de mână ce s-au risipit în vadurile istoriei. Sunt atâţia oameni în jurul meu, dar nu pot să umple golul pe care eu îl văd când îmi aduc aminte de micile bucurii trecătoare ale vieţii de copil.

(…)

O melodie pe care o dedic celor pentru care aceste versuri au însemnat odata ceva, celor care ÅŸi-au luat măcar odată prietenii în braÅ£e ÅŸi au ciocnit o sticlă de bere sau un pahar de vodka în numele prieteniei, celor la care am Å£inut ÅŸi alături de care am petrecut clipe de neuitat. Chiar dacă viaÅ£a ne-a purtat pe căi separate, amintirile vor fi cu noi pentru totdeauna…

Aproape de voi – Cargo

În seara asta vreau să beau
Să uit de-orice nevoi
Să sparg paharul şi să zic:
Sunt acum, aici, cu voi

Nu ştiu cât timp mi-a mai ramas
Dar vreau să mi-l petrec
Cu voi care mi-aţi fost alături
La bine ÅŸi la greu

Şi de-o fi şi eu să mor
Nu vreau să vă întristaţi
Să cântaÅ£i ÅŸi să jucaÅ£i, până-n zori…
Şi dacă din când în când
O să mă priviţi în gând
Voi fi aproape de voi

Închin paharul şi vă spun:
Îi mulţumesc Celui de sus
Că mi v-a dat prieteni buni
Åži nu-s singur pe acest drum

Şi de-o fi şi eu să mor
Nu vreau să vă întristaţi
Să cântaÅ£i ÅŸi să jucaÅ£i, până-n zori…
Şi dacă din când în când
O să mă priviţi în gând
Voi fi aproape de voi…